Alt pământ, globul acesta de sticlă

aşteptând somnul să coboare ca o paraşută
mă tot întreb ce fac vecinii de la 2,
să consider că de data asta nu mai contează

fiece secundă cutremură liniştea,
un bum, o minge de foc, de nimeni percepute
şi intrarea în atmosferă capătă forme venusiene
cioc-cioc, ce salut fericit, iată o palmă bine brăzdată,
de sus văd râuri
sau poate străzi
sau holuri de marmură

dincolo, sub inel, n-am să mă uit,
pe el se sprijină o butelcuţă înclinată,
da, da, turnul acela cu dop,
o altă cutie a pandorei ce tânjeşte după o simplă deschidere,
să tresară din nou orionii, ursele, gemenii şi celelalte constelaţii,
dar mai ales inima acestei planete fragile
şi fulgii din perna mea de sub cap

poezie de Cristina Hasse
Adăugat de Petronia Dajna
Votează! | Copiază!