Averi, zâmbetele
Prin lumea noastră sunt îngeri
Ce nu mi-s nici albi ori negri...
Nu au stăpâni făptuind ronini
Codul neînchinatei lor, lumini.
Sunt de Iad și Rai decăzuți
Răzvrătiți când zăresc pedepsiți,
Pentru păcate făcute de părinți
Copii-nfometați și chinuiți...
Fugind in lumea noastră umili
Printre noi trecând "invizibili".
Cu nume de stele doar știute
Lăsând daruri fără țel și lăute...
Cutreierând jungle și războaiele
Să ogoiască cu azur,.. lacrimi.
Vânzând aripile de heruvimi
Să adune-n averi, zâmbetele...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.