Vin de mandragoră şi grai dulce de mierlă

Tu eşti frumos, dragul meu, ai gura dulce, stup de miere, ca un vin tămâios,
Iar săruturile, cum îţi stau ele atârnând de buzele mele, ciorchine de desfătări.
Ţie, Dumnezeu ţi-a pus mov în iris, mov de mandragoră,
De jur împrejur alb de lumină şi niciodată boală de moarte, orbire.

Te-a făcut pentru mine, vie în pârg, pui de căprioară m-a făcut Dumnezeu pentru dezmierdările tale, fructă dulce
Pentru când vei vrea să te smulgi de-ntuneric ca să-mi guşti bucuria
Nepotolită, nestinsă decât de minunatele-ţi săruturi înflorinde, născutule din Eden.

Mă poartă toată o mână peste sufletu-ţi, mai tare decât moartea,
Veşnică precum raiul tău de iubire peste comorile-mi de sâni,
Rodii coapte înainte de înflorire şi după plecare de-atingeri.
Aburul atriilor tale mă ţine continuus prinsă-n robie de tăcere cu inima înotându-ţi belşug de splendoare.

Eşti atât de frumos dragul meu, sunt atât de frumoasă din cauza ta, te iubesc şi te reiubesc cum n-am mai iubit pe nimeni până acum.
O, de-aş putea să te cuprind cu trupul firav, fiecare celulă să nu se mai plângă de sori negri
Căuşul palmelor tale să-mi dea apă vie de trandafiri să beau, nemurirea.
O, de mi-ai fi piele şi carne împletite cu trunchiu-mi de lut şi de foc, mi-aş face-o favoare de aur, m-aş zămisli eu şi tu la un loc.

Cine se ridică acum din cenuşe şi-mi unge ochi cu flori de meri noi, înmugurind primăvara ce va să vină la doi?

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!