Cui ești chin, cui ești har
Te aud, dar nu te zăresc...
Scrisori-n cețuri vorbesc,
Printre rânduri hoinăresc
Două cuvinte caut nebunesc.
Or fi, invizibil scrise...
Precum clipele promise,
Ce nouă ne par interzise
Cu legile de noi emise.
In cătușe de dinainte
Căutând versuri perfecte!
Vieții pline cu defecte
Zărind speciale efecte...
In filmul cu ventriloce
Cu chipuri părute
Sfintele fresce pictate
Cu voci cadaverice
Ce-și ascund prin poșete
Buzunare... coarnele.
Ce nu le am înflorite
Asteptând să fie topite...
De acele două cuvinte
In petale de diamante,
Sub talpa ta așezate
Luminându-ti orbite
Dorințe de balansoar
Cu tălpi de curcubeie
Recitindu-te femeie!
La al inimii lampadar...
Cui ești chin, cui ești har!
Ca o scrisoare-n zbor,
In ăst război "sfânt" si murdar
Adusă de un cocor...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.