Sub talpa goală
Și-au despletit copacii din ramuri doruri multe
Și mi-au căzut pe umeri, ca fulgii de zăpadă,
O frunză de lumină s-a frânt ca să m-asculte
Și a căzut sub pașii îngrămădiți pe stradă.
Sub talpa goală, seva s-a resemnat cuminte
Și am simțit tic-tacul lui august sub călcâie.
E vară încă,-n mine, chiar dacă timpul minte
Și mă îmbată-amurgul în aburi de tămâie.
Pământul încă plânge, cu dor de rai suspină,
Am lacrima sub talpă și s-o strivesc nu-mi vine.
S-o iau în palma goală și să o beau la cină
Ca pe agheasma vie, în serile străine?
E liniște-n orașul cu marea la picioare.
Doar poezia cântă pe violete strune,
Un vers albastru-aprinde lumina din altare,
Când ruga către îngeri, de dorul tău apune.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.