Sonet tropical
De aș fi fost eu stâncă lângă mare,
M-aș fi lăsat azi noapte sfărâmată
Ca-n zori, când te-ai ivit întâiași dată,
Nisip să-ți fiu, pe plajă, sub picioare;
Salină de-aș fi fost, munte de sare,
Doar într-o clipă-n apa-nvolburată
M-aș fi topit, și-apoi, evaporată
Să mă renasc, pe sânii-ți, grăuncioare;
De aș fi fost un fluturaș ce zboară,
De buze-ți mă lipeam, ca de o floare,
Să-mi îndulcesc, de dor, gura amară
Și la ureche-n strune de vioară,
Te întrebam urlând la disperare:
De ce-ai venit cu mă-ta, Mărioară?
sonet de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.