La noi
În țara cu stejari umbroși,
Cu feți ce gânguresc în soare,
Cu oameni harnici, moși sfătoși,
Sunt multe semne de-ntrebare.
Când primăvara e în toi,
Cu flori stă câmpul să-l inunde,
Sunt triluri, zumzete-n zăvoi
Și nedreptăți pe orișiunde.
Iar Marea Neagră-i un deliciu,
Toți "munții noștri aur poartă",
În weekend pleacă, din oficiu,
Cei privilegiați de soartă.
Grânarul țării-i supărat,
Suspină Bărăganu-n spice,
Când vede grâul importat,
Dar cine poate să-i explice?
Și fructe importăm și flori,
Săpun, șireturi, ace, sare,
Un grup restrâns sunt profitori,
Iar țara-ntreagă-i plătitoare.
Sunt lupte pentru un "oscior",
Politica e la putere,
Poporul este primitor
De taxe și de legi severe.
Conducătorii rând pe rând
Prin funcții-nalte se perindă
Îi preocupă doar un gând:
Averi s-adune până-n grindă.
Dar actualul trist destin
Se poate preschimba îndată
De-om face din umorul fin
O armă mult mai căutată.
Iar traiul se va primeni,
Speranța-i ultima ce moare,
Căci alte vremuri vor veni
Pe-acest meleag scăldat de soare.
Și-i vezi pe cei ce ne conduc,
Roșind, plecând de la putere,
Dar eu, să nu dau de bucluc,
Vă spun cu drag: La revedere!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.