Sunt propria mea născocire
am băut din aceeași cupă
un lichid amărui
și memoria a început să revină
m-am ridicat în picioare
cu brațele rezemate de amintiri
aceeași viață
a judecăților inexacte
câteva cioburi
ici colo
îmi înțepau tălpile
aș fi jurat pe verdele ierbii
sau pe colții lupilor
că anotimpul reînvierii mele
seamănă cu o febră mai mare
de 40 de grade
un fel de imposibil cu mâini
și picioare
un drog care mă învață să fiu
fără lanțuri
și sorb încă o dată
memoria mea se deșiră ca un ghem colorat
aproape îmi vine să cred că exist
chiar mă iau în serios
și-mi apăs rănile trecutului
până simt sarea din sânge
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre trecut
- poezii despre sânge
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre lupi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.