Armata de sălcii
Sălciile și-au făcut armata lor. Plâng!
În puful de plopi
alb este focul.
Plutesc ruinele de piepturi.
Scuip în sân se strâng și strâng
până îmi sugrum norocul.
Trec sălciile iarba. Se prelinge aerul.
Se prelinge granița. Luna în cerc
se învârte... cerul amețește!
Amețește!
La gura fântânii cana
vorbește cu sete
cu mama-găleată în lanțuri
pe o lespede de apă.
Pornește armata de sălcii. Pornește!
Cireada cu morți spre nemișcare gonește.
Sub sălcii la umbră îmbrăcată-n cioban
moartea cu viață duhnește.
Pământul e umed de lacrimi și crapă...
zâmbește!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.