Ia-mă, vântule
Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde dorul n-a apus,
Pe orbita de la Lună,
Unde ochii ți-ai ascuns.
Ia-mă, vântule cu tine,
Unde praful de nisip
Știu că, de aleargă bine,
Tot te oprește un pic.
Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde sărutul pictează
La inimă câte o cărare,
Apoi se resemnează.
Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde roțile de tren
Râd când le convine
Și, apoi, lacrimi își cer.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Amelia Florentina Glava. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre pictură
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
- poezii despre arte plastice
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.