Noapte în Pantelimon – pastel bucureştean

Noaptea grăbită acoperă strada,
Ca un voal vaporos de mătase,
Întinzându-şi în tăcere pleiada,
Peste blocuri mohorâte şi case.

Stelele strălucesc pe boltă cuminţi,
Privindu-se în lac ca-ntr-o oglindă,
Cu chipurile lor luminoase de sfinţi,
Stau atârnate de a cerului grindă.

Văd sclipirile lor ca de mărgică,
Scânteind pe cer de parcă ard,
Şi razele lunii mângâind o pisică,
Ce miaună, cocoţată pe un gard.

O damă cu cizme lungi în picioare,
Stă pe-un trotuar, rezemată de o casă,
Şi dorind să exprime emancipare,
Primeşte la plată şi bonuri de masă.

La tomberon, în mirosul de câine,
Purtând cu mândrie coclite inele,
Un individ căutând o felie pâine,
Răscoleşte, îngânând nişte manele.

Cu genunchii pe bancă şi capul în iarbă,
Probabil visându-se în baldachin,
Un chefliu sprijinindu-se în barbă,
Răsucit, doarme în cap ca un yoghin.

Ca nişte fulgere de-un roşu-albastru,
Pe o stradă, în goană, înspre arene,
Prin frunzele de arţar şi jugastru,
Se aud cum gonesc maşini cu sirene.

Undeva, la un colţ prăfuit de alee,
Înfipt într-o bordură, pe trotuar,
Ca un sfânt meditând la teodicee,
Străjuieste-n tăcere un felinar.

Cu pâlpâiri calde, urmărite de umbre,
El luminează înconjurat de gângănii,
În egală măsură peste fiinţele sumbre,
Ce n-au auzit nicicând de mătănii.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Votează! | Copiază!