Apariții spectrale
Dincolo de perdeaua ponderabilă a toleranței,
soarele lasă locul nopții cufundată-n tăcere.
Transparențele timpului aruncă flashuri
ce-mi amintesc eventualități serafice
între suspinele unui trecut,
sfărâmate în schije de mortale esențe
și vesele mângâieri ale brizelor marine,
pierdute în delirante tăceri ale unui timp fără viitor.
Aparații spectrale sfâșie în ace de vanitate
ochii tăi acum corozivi,
îmbibați de stupoare animalică
și evaporă cuvintele de iubire și credință,
lăsând cântul de moarte a mă cuprinde.
Jucându-mă în vânt,
pe cale sunt de-a-mi pierde sufletul dar,
lumina străpunge apăsătoarea negură,
mă prinde de mână, cu forță mă trage,
lacrimi amare îmi spală păcatul,
mă-ntorc la credință, iubirea îmbrățișez.
Privesc doar înainte, speranța mă-nsoțește,
continui al meu mers pe strada-mi înflorită
sub pașii mei, parfumul omeniei va rămâne...
Rămâi cu vanitatea ta,
eu cu iubirea ce încă îți voi da
și-n rugi te voi înălța.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.