Mi-e dor...
Mi-e dor de-o dragoste nebună
Cu fulgere și-n piept pârjol
Să umblu cu capul în lună
Și să mă plâng stelelor.
Să-nduplec un Luceafăr rece
Să-și lase lumea pentru mine,
Căci nemurirea se petrece
De ești singur și nu ți-e bine!
O clipă de extaz curat
Face mai mult ca veșnicia,
Decât o viață cumpătat
Prefer, când și când,, nebunia!
Să nu mă-nțeleagă greșit -
N-aș da iubirea de o noapte
Cel ce în viață n-a iubit -
Nici pe- un veac de singutătate!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.