Cioburile noastre
Cumpărăm alte cești de ceai?
Cele vechi sunt atât de uzate!
Ceramica lor încercată
Mai păstrează arome uitate.
Eu zic să ramânem fideli
Acestor cioburi fierbinți,
Din care tu și eu,
Ca doi școlari cuminți,
Ne bem ceaiul
După amiezelor banale.
Eu, la un etaj într-un bloc,
Răsfoindu-l pe Dante,
Tu... oriunde,
Perorând aleatoriu
Vechi citate din Calvin,
Luther sau Spurgeon.
Uite, ceaiul de astăzi,
De Roș Ha Șanah,
E mai special!
Are gust de mentă, miere,
Tei... și de zahăr vanilat.
Măcar un an să mai păstrăm
Cioburile noastre aburinde...
Altfel, ne vom pierde de noi,
Sorbindu-ne viața din cești
Fără arome, prea smălțuite.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (septembrie 2011, Roș Ha Șanah, București)
Adăugat de Valentin Mesianic

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.