Doi îngeri
cu ochii cârpiți, la o cafea:
bea tu din ea...
bea tu din ea...
și nu
au sorbit zgomotos (?!) nu au sorbit chiar deloc
din ceașca de os de
pe noptiera mea
care
fruntea îmi odihnea uneori
mai ales
în diminețile oarbe din poeziile futuriste
cu îngeri nehotărâți la un lucru
aproape mecanic în ce
mă privește a
cum
și în viitorul apropiat
depărtării
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.