Et in Arcadia ego
fierul a străpuns carnea, fierul a deschis pământul,
a aruncat lopeți de lumină sub piatră.
nicio minune de acum, dragostea mea.
cu toată puterea iluziei, cea de pe urmă,
cineva a spălat mortul pe furiș,
l-a șters de rugină și i-a murmurat
un cântec vechi de vânătoare și spaimă,
de mânie și foame, apoi a așezat fiecare os în locul lui,
precum cuțitul în teacă.
în urmă, dragostea rămâne după chipul și asemănarea noastră
o mână de cenușă, un pumn de nisip, o grămăjoară
de oase subțiri, cu urme de suliți.
fără mânie, vei împinge piatra și vei privi
acest mort strălucitor
care se ridică și umblă.
poezie de Claudia Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Claudia Radu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.