Nu plânge

ai umerii goi
ca două valuri
aruncate-n vâltoarea furtunii

ai buzele moi
înfăşurate în cuvinte
şi strivite de sărutări
ce se rostogolesc
ca o avalanşă de pietre
spre inimile noastre
secate de soare

vorbeşte-mi în tăcere
despre iubirea ascunsă-n emisfere
despre al nouălea cer
plin de cocori şi de chire
ce învaţă din nou să respire

părul tău mătăsos
încrustat în abanos
curge pe câmpii şi livezi
şi flori de nu-mă-uita
izvorăsc în calea ta

dacă te transformi
în furtună cu fulgere goale
iar ploaia zace pe dale
udă-mi toate nopţile
când te pierdeam pe mare
şi nici un far
nu apărea în zare

nu plânge
uitămă-n imbrăţişări
acoperă-mă cu privirea ta
şi astfel voi deveni tu
iar iubirea oarbă
duhnind a pelin şi angoasă
va plânge în hohote de râs
ca tine

poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!