Gust de ploaie
Plouă afară, curg șiroaie,
Cafeaua are gust de ploaie,
Sau gust de viață... nu mai știu,
E dimineață... sau târziu.
Îi sorb caimacul din priviri,
Citesc în el doar amintiri,
Cu degetul l-ating încet,
Să mă inspire, ca poet.
Văd parcă inimi desenate,
De frumuseți neîntinate,
Dansează toate, fericite,
Că s-au născut, că sunt iubite.
Mă tot gândesc... pot să le sorb
Dar fără ele aș fi orb...
Îmi plouă-afară, curg șiroaie,
Cafeaua mea... miros de ploaie.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adi Conțu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.