Alerg
Alerg prin păduri
Cu gânduri deșarte
Cu doruri aparte
Și nu am măsuri
La timpuri și locuri
Alerg printre blocuri
De piatră 'nălțate
Pe pajiști uscate
Alerg fără teamă
Spre ceru-nstelat
Cu gându-l străbat
Un astru mă cheamă
Dar nu-l bag în seamă
Ci-alerg neîncetat
Pe drum neumblat
Gândind c-o s-ajung
În zori luminoși
Cu sori mai frumoși
Acasă să plâng
Și-alerg ca un gând.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.