Gând vânat de lupi
Mi-e gândul legat de un mânz nechezând,
Alergând aiurea prin mine,
Copita scânteie, în vânt spulberând
Cuvintele reci, cabotine,
Și frântă e puntea spre tine.
Se sfarmă-ntre pietre chiar mâna mea dreaptă,
În sângele meu înmoi pana,
Fără folos trupul meu mai așteaptă
Din mână străină coroana
Și inimii-n dragoste, hrana.
Mă-nghite pădurea cu vinete căi
Și lupii stau negri la pândă,
Când urletul lor se aude prin văi
Și tabără gloata flămândă
Mă plec lângă mânz, sub osândă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.