Răsuflare de mirare
Gerule ce sufli oglinzi
Peste lacuri le întinzi,
Inima în gheață o prinzi
Cu argint de dor mi-o închizi.
Până apare-n primăvară
Și mă topeste ambră, iară...
Mândra in flori cu un sărut
De cireș albastru de zenit.
Cu mistralul mult iubit
Din adierea buclei de infinit
Ce taie in mercur înghețat
Inimii, răsuflare de mirare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.