Plăsmuire
S-a oprit în vânt de seara
O făptura cam hilara
Cu ochii din prune coapte
Și parul zburlit pe spate
Rochița din micsunele
Și papuci din albastrele
Se pierdea într-o gradina
Printre valuri de lumina.
Râd si eu, râde si cerul,
Unde-i oare Dumnezeul
Ce-a creat acea faptura
Plasmuită doar din huma
Mirosind a flori și iarba
Și cu dorul prins in salba.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.