Poate că...
Poate că florile-s poeme de lumină
(Le scrie doar pământul când i-e bine).
Sau, poate că răsar, divin, din tine
Când lutul tremură de har și n-are vină.
Poate că-s vise-n nopți de vară,-n care luna
Coboară pe o scară de matase,
Pe frunte doar culorile să-ți lase,
Tu să le iei și să le-așezi pe flori, cu mâna.
Sau, poate, asfințitu-n palma ta se-alintă
Ca o chemare-n lumea de himere
Și tu le mângâi lacrimi de durere
Când diminețile-n corole-ncep să mintă.
Poate-am să rup câte-o petală dintr-o floare
Să-ți scriu o poezie de iubire,
Pe fiecare vers o amintire,
Și un răspuns la fiecare întrebare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.