Strigă... Să tac!
Tu, dimineața mea, ce-mi aduci soare,
Să-mi spui, te rog, dacă tăcerea doare!
Mi-e frică să nu-ți sperii Răsăritul
Și să nu pleci, luându-mi Infinitul!...
De noapte neagră, mult am obosit!
Habar n-aveam că tu-mi vei fi ursit!
De asta tac... și-n vers, doar, îți vorbesc,
Să nu cumva, cu vorba să rănesc...
Ador tăcerea, cu ea m-am hrănit
Până în ziua-n care te-am găsit.
Aș vrea acum, să-ți spun cât TE IUBESC!
Strigă... să tac, dacă-ncep să vorbesc!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.