Culcat in iarbă
Culcat in iarbă văd fanfaron
Lumea unde roua e mare,
Firmitura de pâine, festin
Aruncată de un zeu divin!
Un pas de-al nostru-i ciumă.
Și cum ar fi?, să fiu furnică
Sau un greier golan, hoinar,
Hrănit de schimbător hazard
Cum aș vedea omenirea?
In zei ce simt nemurirea!
Poate așa sunt si cei in
care..
Noi, furnici și greieri de lut
Credem că ei ne oferă
Câte un festin, și nemuritori
Sunt
Ferindu-ne de talpa lor,
Fiindcă, cât ei nu viețuim
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.