Zbor lin de viață săruta cerul. În taina păcatelor, urme de aripi albe străpungeau adierea vântului cald. Ne-am aliniat sufletele firesc într-un amalgam comu...
Zbor lin de viață săruta cerul. În taina păcatelor, urme de aripi albe străpungeau adierea vântului cald. Ne-am aliniat sufletele firesc într-un amalgam comun. Semănau prin recunoștința trăirilor mute, imperfecte și pline de intens. Când se odihneau privirile sub genele luni, ne era inima plină de dor. Și-am fi lăsat graiul să piară în abis, agățându-ne firul poveștii de freamătul neobosit al valurilor. Am fi întâmpinat răsăritul cu toată iubirea din lume, ascunsă în jumătăți lipite perfect, într-un singur suflet.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.