Singurătatea mi se părea o vietate posacă și vicleană care te pândește și te-nhață cu mii de tentacule, înglobându-te, sugându-te într-o imensă masă vâscoasă...
Singurătatea mi se părea o vietate posacă și vicleană care te pândește și te-nhață cu mii de tentacule, înglobându-te, sugându-te într-o imensă masă vâscoasă și-aceea, din care, apoi, nici viu nici mort, te proiectează pe-o pânză, vâscoasă și-aceea, din care nu mai ai putere să te smulgi, rămânând acolo, muscă imensă și goală, etalată pe pânza unui păianjen necruțător.
Ileana Vulpescu în Arta conversației
Adăugat de IvanovCecilia

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.