Sonetul nechezatului de cal
În golul inimii tale și în al lumii gol,
Curge în versuri, limpede, tăcerea,
Tu singură-ți produci nemângâierea,
Tu singură îți cauți, în juru-ți, rotocol!
Foiță prea subțire de verde staniol,
Știi, fericirea precede, des, căderea,
Este când dulce și amară, precum fierea,
Este când floare și ghimpe, când pețiol...
Dulceața poemei, adesea, cade-n zdrențe
Și-apoi, ți se topește în sânge, fantomal,
Lumina dintr-o geană îți face reverențe
Și ochiul tău cel critic sclipește lacrimal...
Știi bine, Miss, că noi sorbim esențe,
Din stele verzi, din nechezat de cal...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre lumină
- poezii despre cai
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.