* * *
Deși valiza cu vise mi s-a îngreunat... de micuța tot adunând,
visul cu tine...
e ca un puf de păpădie, care mă poartă când pașii mi-s grei.
Visul cu tine
e steaua care-mi arată drumul...
care m-ajută să stăpânesc pasul următor.
Când rătăcesc mi-ești lumină.
E frig, e tare friguț...
însă c-un gând m-ascund în tine și mi-e căldură
măcar o clipă...
Strâng în palme o iluzie,
... știu, strâng în palmă o fărâmă de umbră într-o noapte de vară,
înspăimântată de întuneric fiind...
Chiar de vă dispărea ca un miraj într-un deșert...
Acum e felul meu de a-mi rezerva o ultimă respirație vitală...
O firimitură de lumină...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Daniela Bidascu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.