Înviere
Ușor, ușor mi-ai alungat
și muza mea cea învechită,
în locul ei te-ai instalat
cu pofta ta nelegiuită.
Mă chinui și nu pot gândi
la treburile ce m-apasă,
sunt blestemat a te iubi
frumoasă zână păcătoasă.
Am renăscut cu noii zori
un sentiment ce îmi murise
și-al tău parfum de câmp cu flori
îmi intră-n nările deschise
Ce mi se-ntâmplă mult mă mir
și-a mea cămașă împletită,
mi se desface fir cu fir
și inima mi-e dezvelită
Simt în plămâni cum îmi pătrunzi
punându-mi sângele s-alerge,
prin cărni și vor să le auzi
ce poftă au fărădelege.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.