Semaforul fericirii
Mierea prelungă a priviri
Sub ghilotina despărțiri
La semaforul fericiri
Se topea cu fiecare pas
În zâmbete de bun rămas
Culeasă de pe fagurii pielii
În clipele cu miros de tei
Din privirea căpruie a ei...
Și neașteptat s-au inversat
Când pe roșu sa schimbat
La trecerea de pietoni
A fericiri și iubiri...
Și acum așteptăm monotoni
Să se facă verde pentru priviri
Umblând cu ochii ei
Și poate și ea cu ai mei
Pe două trotuare despărțite de o zare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.