Puroiul
când calci pe la roma, nu te îmbraci - te întreb -
ca dacii consemnați pe columnă
cu prviri învrăjbite?
de ce ne trădezi, brânză albastră sau mov sau nicicum
exact ca puroiul din inima noastră
alungit ca o barză cu cioc finisat
înfipt în prăjiturile de crăciun
poate benigne
fără emoții cu totul
zguduitoare?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.