Strictul necesar
Când eu te strig
Și tu n-auzi...
Că fără glas,
Dar cu fiecare celulă
Toată ființa mea strigă numele tău...
Cum poți să nu răspunzi?
Când eu te chem
Și tu nu vii...
Când zeci de brațe-ntind spre tine
Diafane, nevăzute
Gata să-ți cuprindă trup și suflet deopotrivă
Cum poți să nu ajungi?
Când te doresc
Și tu nu știi...
În nopți târzii genele-mi se despart,
Un clopot am în piept;
Mi-e cald, mi-e frig și iarăși cald
Cum poți să nu mă simți?
Când ochii mei îți jură
Te iubesc
Nu râde și nu te feri
Tu îmi ești strictul necesar
Să pot trăi lin și frumos
Cum poți să nu mă crezi?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.