Absolvenți ai vieții
N-ai înțeles? Îți spun a câta oară?
Nu vreau nimic din ce-ai putea tu da!
Ce-i trecător firesc e ca să piară!
Vreau doar un ceas din veșnicia ta!
Tu nu-nțelegi că nu mai vreau poeme
Cu vers săpat în carnea unui zid,
Nici slovele-nvățate să blesteme
Atâtea Ane-n prag de suicid?
N-ai înțeles că-i tristă sărutarea
Cât mai suntem copiii ăstui veac?
Te-aștept să-mi dai deplină-mbrățișarea,
Eternul meu, prin ramuri de copac!
Ne-om înălța ca sevă prin tulpină,
Vom înflori și-om coace roade dulci,
Vom fi cum absolvenții de Lumină
Ce și-au cântat iubirea pe sub cruci!
poezie de Felicia Stamatin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Felicia Stamatin. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.