Poză cu liniştea nopţii de dragoste, din profil

Priveam decent codiţa ta-mpletită.
Feromonii mei cu caziere închipuite
conspirau, cu transpiraţia fină din decolteul tău.
În faţă, bluza ţi-era frumos umflată.
Am compus pilda singurei depresiuni,
de lângă singurul tău munte.
Încă priveam în fusta ta plisată.

Iubesc bijuteriile tale nonvaloare.
Călător în timp, prin regatul sforilor,
aş fi tras un fir, din bluza-ţi croşetată.
Ajutat de limbajul cu bezele
făceam jonglerii, cu gânduri sociale,
dar privirea mea era tot incendiată,
şi-agăţată rău, în fusta ta plisată.

Prinşi în satul căzut într-un borcan, de compot,
ca două jumătăţi mai mici de-un întreg,
visam fierbinte la o dragoste lavabilă,
fără întrebări, melancolii ieftine,
şi rubrici de genul:" ştiaţi că?"
Corcoduşe, preludiu... şi-ai plecat dintr-odată!
Gânduri serioase-au rămas, prin fusta ta plisată.

Repertoarul cuvintelor mele de dragoste
avea termene de valabilitate depăşite.
M-am înrolat într-un marş de plictiseală;
unii au dezertat, predându-se rutinei.
Ca un guru suprem al cerşetorilor,
într-un preludiu imaginar cu corcoduşe,
am legat toate gândurile plisate, în cătuşe.

Pacea de o mie de ani...

Apoi am fost atacaţi frumos, de concurenţă.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!