În umbra nopții
O umbră-n a nopții lumină,
tăcere-n sclipiri de mormânt,
cu mers furișat, de felină,
apari, ca o pală de vânt.
Te-ndrepți către locuri ascunse
adânc, în sinistrul decor,
mergând pe cărări nepătrunse
tu, spirit prin lumi călător.
Ești rege în jungla cea mare,
vestit ucigaș, jaguar
și tatăl aceluia care
își plânge destinul amar.
Așteaptă, ascuns în desișuri,
schincește și cheamă în van
pe cea care zace-n hățișuri:
nu știe că este orfan.
Dar tu l-ai găsit. Este sânge
din sângele tău și doar tu
ești cel ce mai poate înfrânge
o soartă ce, vieții,-a zis: nu!
El vine, ți-ascultă chemarea,
se-ndeamnă, cu pașii-i cuminți,
spre prada ce-așteaptă strânsoarea
ușoară a micilor dinți.
Prin noapte, sunt tot împreună,
iar jungla, tăcută și ea,
privește, sub lacrimi de lună,
un rege, un prinț și o stea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.