Raiul e prea departe...
Vreau să mă scufund
Spre fundul apei,
Mai adânc și mai adânc,
Până când voi rămâne fară de oxigen.
Caut adâncurile de comori,
Dar nu găsesc nimic
Sunt numai gunoaie
Apoi vin sus,
Doar pentru a mă scufunda din nou.
Vreau să mă avânt ca o pasăre.
Să fiu liberă ca ziua de mâine.
Vreau aripi pentru a obține,
Un zbor pe puntea raiului.
Branhiile sunt, de asemenea, eficiente
Ca să mă pot ridica la suprafață,
Iar în caz de cădere liberă,
Aripile mă ajută,
Să revin pe pământ.
Pământ, aer și apă,
Toate au fost pictate,
De Domnul pentru noi.
poezie de Eugenia Calancea (27 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre aripi
- poezii despre viitor
- poezii despre păsări
- poezii despre pictură
- poezii despre oxigen
- poezii despre libertate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.