Gândul
Dezbrăcat de stele, cu lumini pierdute
Printre maniere sau simple redute,
Se înalță gândul din ocean de vreme,
Rostuiește Calea și-uită să ne cheme.
Chiar și filosofic, piatra-i tot mai seacă,
Lasă apă multă, pe gârlă, să treacă,
Nici că ne mai pasă cum va cerne sita,
Amărâți de viață, ne plângem ursita.
Încă o idee pare că-și frământă
Curcubeul firii din lumea cea sfântă,
Steaguri arborate între cer și lume
Concluzionează în versuri postume.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniela Tiger. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.