Îmbrăcat rupestru
Pierdut prin șoaptele de fum
In dune de dor cu trup de scrum..
Vântul mă duce și aduce
Mă așează să mă culce
In roua amintirilor.
Se aude cutremurător
Ecoul tocului răvășitor
Pe treptele tâmplelor
Fante de haos se deschid
Și cad in sarcofag, și ard
In picturi rupestre de ruj
Rămase pe o cămașă
Imbrăcată in fiecare seară
Din șifonier...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.