* * *
Ce cantec cânți, femeie.. prin ruine..
psalmii durerii ți. i versi, prin vise scotocind..
Pășești fara de vină.. în flăcări, apărând porunci
Iar carnea tu ți. o. ngenunchezi
lângă străini...
Ce cântec cânți, femeie cu sufletul pe ziduri..
Îl amagesti când plânge și. i dai doar firimituri..
îl ții in inchisoare când el cu jale arde
de dorul unei preasfinte mari iubiri..
Deschide larg fereastra, da. i un răgaz să zboare..
E însetat si. l doare, in chingi prea l. ai ținut..
I. s aripile frânte și. i încă speriat..
Dar lasă. l să asculte o prea sfânta chemare..
Că mult prea trudnic bate, din aripi..
Prin ruine..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.