Lumea parcă nu mai este
Când de iubire-mi este dor
La sânii tăi privesc atent
Și simt în mine un fior
Cu brațe multe, violent.
Pic de vrere nu s-abate,
Murmură-n frunze pădurea
Inima adânc se zbate
Gândul zboară-n cer aiurea.
Lumea parcă nu mai este
O creație divină
Și cuprins ca-ntr-o poveste
Dragoste aștept să vină.
Caii nopții-n iazul morii
Beau și pasc o iarbă dulce,
Din văzduh cobor cocorii
Împreună să se culce.
Tu iubit-o stai în tindă
Stelele pe cer s-apară,
Vraja nopții să se-ntindă
Peste tot ce ne separă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.