Sonetul LXV
Când pietre nu, nici bronz, nici sol, nici mare,
Ci duhul morții-n lume e stăpân,
Cum poate frumusețea ca o floare
Să-nfrunte-atare uragan hapsân?
Cum să reziste-al verii iz ca mierea
Sub șocul unui aprig anotimp,
Când nemișcate stânci își simt căderea,
Și porți de fier se prăbușesc sub timp?
O, gând cumplit! Unde s-ascundem clipa
De preț, de timpul care-o face praf?
Ce mâini puternice-i vor frânge-aripa?
Frumsețea cine-o va feri de jaf?
O, nimeni! Doar iubirea, prin minune,
Din negrele-mi cerneli nu va apune.
Și-n adânc aruncă nesfârșite ploi.
poezie celebră de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.