E vremea toamnelor cu ploi
Nu-i timpul să ne spunem vorbe,
Nu-i timp să mai vorbim cu patima,
E oră prea întârziată
Și ne-au rămas doar clipele din ea.
Nu-i timpul vorbelor sucite,
Mai bine ne privim ochii tăcuți
Ei ne șoptesc printre clipite,
De vremurile când sclipeau dorinți.
E prea târziu pentru reproșuri
Și-atâta de târziu să răscolim,
Nu vreau să ne-amintim trecutul,
E de ajuns că-n nopți noi îl privim.
Ce vânt sleit suflând ne cheamă
Să ne usuce sângele vioi,
Iubitul meu din scurta primăvară,
E vremea doar a toamnelor cu ploi.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.