Demiurg
Te modelez ușor, cu-atingeri fine,
și-s mulțumit de lutul meu perfect
din care tu apari cu un aspect
aidoma statuilor eline.
Îți mângâi formele, trecând în ele
din moliciunea palmelor căuș,
sfielnic, tu vioară, eu arcuș,
un lut călcat, în stranii nopți, de iele.
Îți aranjez apoi, prin gesturi tandre,
cu buzele alunecând meandre,
în sărutări de lut și catifea,
noi rotunjimi, de nimfe copilandre,
și mă așez, timid, în calea ta.
Acum sunt demiurg, iubita mea!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.