Ai fost, ești și vei fi...
Din teiul tău, Emine, mi-am fabricat condeiul,
Frunzele de pe ram ca pergament le-am folosit,
Darnice muze ai trimis să-mi zidească temeiul
În arta scrierii unde cu pași timizi am poposit.
Cu crengile-mâini la pieptu-ți m-ai îmbrățișat
În sângele prelins pe scoarță tocul mi-l înmoi,
Slovele dansează romantic într-un stil încrucișat
Apoi se depun pe hârtie supuse, cu pasul greoi.
Ești mentorul meu și-al multor muritori de rând
Ce-ți interpretează urletul durerii în feluri diferite,
Spiritul tău va dăinui în cer și pe pământ oricând
Căci urmașii-ți calcă sfios pe cărările bătătorite.
Ești soare, ești lună, ești stea, dragoste și cuvânt,
Ești codru, ești plop, ești tei și salcie plângătoare,
Ai fost, ești, vei fi ce-a avut românul mai sfânt
Luceafăr-candelă ce te-aprinzi când lumea moare.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria-Magdalena Stan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.