Amăgitoare ploi
Amăgitoare ploi, interpretează
Poemul picăturilor de seu,
Iar fulgerele roșii, decupează
Tăcerile seduse de tupeu.
Ispitele, dau poftelor în strună,
Cămașa udă, arde nebunii,
Iar vântul... risipește... și adună
Esențe pentru noi picanterii.
Deschid fereastra zorilor, iubire,
Să pot striga la cerul de opal,
Minciunile... unui anume mire
Ce a făcut din viață... carnaval.
Zâmbesc apoi, năucitor, luminii,
Din ochii tăi albaștri ca un dor
Și voi călca trufaș, pe mărăcinii
Care înțeapă, fără de umor.
Decolorate ploi, de bună seamă
Aruncă înspre noi, cu amăgiri,
Făcând neîmplinirilor reclamă,
În așternutul... ultimei iubiri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.