Necunoscuta din noapte
Aș fi vrut să-ți fiu un braț pe care să poți plânge...
Un ochii care să nu critice, ci să te admire
Aș fi vrut să fiu un alb nisip al mării tale
Dar totul părea atât de frumos...
Și nu era decât un amalgam de suflete lăsate în liniște
Și eu credeam că sunt iubită...
Iubită cu iubire egoistă, individualistă
A fiecăruia către sinele său
Eu, care credeam că mie mi se scrie lumina din poezie...
Dar roșul, întunericul i-a luat loc
Eu care credeam în vis... Dar timpul s-a scurs fără a ezita...
Eu am rămas doar femeia... necunoscuta din noapte.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ileana Nana Filip. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.