De ce?
De ce aș urca o colină
când dincolo știu că-i o vale
în care mi-aș face o vină
că pașii mi-am dus pe-altă cale?
De ce aș uita frumusețea
plăcerii privirii departe
în valea ce-alungă tristețea
ce zarea străină împarte?
E simplu: natura umană
e cea care-aduce probleme,
în piept deschizând câte-o rană
când inima-ncearcă să cheme
dorințe pierdute de-o vreme
din minți prefăcute în stană.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.