Nemurirea trupului
Lasă-mă să mă-nchin la trupul tău,
Ca la utrenie, când mă trezesc,
Și lasă-mă să jur că te iubesc
Și că mi-e dor de tine foarte rău!
Când nu visez, la tine-s visător.
Lasă-mă să mă-nchin ca la icoană
La trupu-ți copt de dor, eternă rană!
La suflet nu mă-nchin, că-i trecător.
Doar trupul tău rămâne-n mintea mea,
Veșnic altar pe-o căzătoare stea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.