* * *
Va fi și simplu, dar va fi și-aiurea,
Mă voi preface-n vinuri și-n ulcioare,
Voi confunda deșertul cu pădurea
Și nașterea cu timpul când se moare,
În creier voi păstra numai obsesii,
Adulmecând credințele în tine,
Voi transforma succesele-n depresii,
Presupunând că tu mai ești în mine,
Iar când se schimbă noaptea în tăcere,
Voi căuta de gât să mă înhaț,
Cu mâini bătătorite de durere,
Din părul tău să-mi împletesc un laț...
poezie de Alexandru Mogoșeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.